Cu Loredana si Valentin m-am intalnit prima data la nunta Mariei cu Florin, pe care m-am bucurat sa-i revad acum, atat de repede, de data aceasta in postura de parinti spirituali. Simtindu-ma ca intr-o familie, totul a fost putin mai usor. In plus, nuntile din Moldova au un farmec aparte si mi-as dori sa am parte in fiecare an de macar o nunta acolo. Cine nu a avut sansa sa ajunga vreodata in nord, in Bucovina, trebuie sa o faca; chiar daca drumul este lung, isi va reincarca bateriile pentru mult timp….
ZIua nuntii este o zi grea pentru miri: emotii, griji, oboseala etc. iar momentele se succed rapid, de multe ori acestia interbandu-se la finalul nuntii cand a trecut totul atat de repede… Pentru 99% dintre nunti tiparul este acelasi. Dar aici am surprins un moment diferit, un moment iesit din tiparul binecunoscut: momentul in care Loredana, inainte de oficierea cununiei, a intrat in Biserica, s-a asezat in genunchi si s-a rugat cateva clipe singura, nu mai era nimeni inauntru. Mi s-a parut un gest si un moment deosebit.
Va doresc casa de piatra si sa aveti o viata frumoasa impreuna!
Dinu
